Decizia de a îi lua copilului un animal de companie este una care pune părinții în situația să cântărească cu atenție avantajele și dezavantajele acestui pas important. Un animal de companie conduce la managementul emoțiilor negative și dezvoltă atașamentul față de natură pentru copii. Aceștia se tem mai puțin de animale prin comparație cu ceilallți și învață să gestioneze frica de necunoscut, să admire efortul și inteligența pe care le pun în funcțiune animalele pentru supraviețuire.
Prezenţa unui animal de companie în viaţa noastră, dar mai ales în cea a copilului, poate avea un rol terapeutic important pentru dezvoltarea emoţională şi socială a acestuia. Prezenta animalului în viaţa copilului poate antrena o serie de comportamente pozitive din partea acestuia ce contribui semnificativ la achiziţionarea de noi abilităţi în plan social.
În prima parte a copilăriei, cel mic manifestă dorinţa de a avea o surioară sau un frăţior. Atunci când condiţiile obiective nu permit acest lucru, copilul se reorientează asupra unui nou partener, respectiv animalul de companie. Acesta va solicita părinţilor să îi îndeplinească dorinţa achiziţionării unui animal, domestic, fie că este vorba de un câine, pisica, hamster, iepure sau papagal. Această perspectivă nu ar trebui să îi ingijoreze pe părinţi, fiind un comportament absolut normal.
Sursa: www.lapsiholog.com
